Sentimentele de dragoste parentală
Când copilul tău de 3 ani se așază în poala ta și te întreabă: „Mami, mă iubești cel mai mult?”, ce răspunzi? „Ei bine, da, dar nu atât de mult cât îl iubesc pe tati”? Nu cred că aș face asta. În momentul în care am rămas însărcinată, am primit sfaturi de la femeile mai în vârstă din viața mea: „Vei iubi acest copil mai mult decât orice. Dar nu-i spune soțului tău,” a spus una. „Nu vrei să-l neglijezi pe soțul tău, dragă. Fă-l să știe că rămâne cea mai importantă persoană din viața ta,” a spus alta. Totuși, nu am urmat aceste sfaturi. Iubesc mai mult fiica mea decât pe soțul meu – iar partea despre care nimeni nu discută este cât de normal devine acest sentiment odată ce devii părinte.
Impactul copiilor asupra căsniciei
Începând cu anii ’80, au fost realizate zeci de studii care sugerează că calitatea căsniciei scade odată ce cuplul devine părinte. Aceste studii arată că nemulțumirea maritală provine din pierderea libertății părinților și din schimbarea statutului lor. Când copiii părăsesc cuibul, studiile arată că părinții sunt mai fericiți decât în orice alt moment al relației. Deși le este dor de copii, se bucură de noile libertăți și revizuiesc activitățile maritale vechi, unele dintre ele neexperimentate dinainte de nașterea primului copil.
Planificarea parentală și fericirea în căsnicie
Aceasta ar fi trebuit să ne sperie pe mine și pe soțul meu când am început discuția despre a avea un copil. Totuși, noi am discutat despre bani, iar cea mai mare îngrijorare a mea era că costul tot mai mare al scutecelor ar putea relua vechile noastre certuri legate de cheltuieli. Studiile arată că părinții care planifică evită discordiile care pot distruge relația. O cercetare realizată de profesori de la Universitatea din California, Berkeley, a găsit o eroare în majoritatea studiilor care spun că „copiii distrug căsnicia”: acestea nu au luat în considerare mentalitatea parentală înainte ca bebelușul să apară.
Între dragostea pentru partener și dragostea pentru copil
Profesorii Philip și Carolyn Cowan raportează că părinții care intră în această experiență cu ochii deschiși și cu mintea limpede au parte de o surpriză plăcută: planificarea parentală duce la părinți mai fericiți. Când mi-am născut fiica, nu căutam să repar căsnicia cu un copil. Am fost amândoi de acord să devenim părinți, ceea ce ne-a lăsat deschiși să ne îndrăgostim, de această dată, de dragostea profundă pe care o avem pentru copilul nostru. Ne iubim unul pe altul, dar privindu-l pe micuțul pe care l-am ținut în brațe în sala de naștere, am simțit o dragoste totală și irevocabilă.
Diferențele între dragostea față de partener și dragostea față de copil
Dragostea pentru fiica noastră este intensă și diferită de cea pe care o simțim unul pentru celălalt. Este parțial deoarece am creat-o împreună, iar dragostea noastră a fost o alegere activă. De când s-a născut, dragostea se manifestă în momente simple, cum ar fi sâmbetele în care rămân în pat în timp ce soțul meu se ocupă de deschiderea televizorului pentru desene animate, sau diminețile de duminică când îl las să doarmă în timp ce eu mă alătur fiicei mele cu o grămadă de cărți. Ne dorim să îi oferim tot ce avem, iar recompensa va fi să o vedem crescând și având succes în viață.
Concluzie
Dragostea pentru un copil devine o legătură profundă și inegalabilă, iar părinții descoperă că acest sentiment este o parte naturală și normală a experienței parentale. Aceasta evidențiază complexitatea relațiilor familiale și modul în care dragostea evoluează în funcție de rolurile asumate.