O moleculă din sângele pitonilor reduce apetitul și promite să transforme tratamentele pentru pierderea în greutate

By

O descoperire promițătoare în lupta împotriva obezității

O moleculă identificată în sângele pitonilor ar putea revoluționa tratamentele pentru obezitate, reducând semnificativ apetitul și contribuind la scăderea rapidă în greutate la șoareci obezi, conform unui studiu recent. Cercetătorii sugerează că această descoperire ar putea duce la dezvoltarea unor medicamente pentru slăbit cu mai puține efecte secundare.

Metabolismul pitonilor: o adaptare unică

Pitonii urmează o dietă extremă, înghițind prăzi care pot reprezenta până la 100% din greutatea lor corporală și având capacitatea de a rămâne fără hrană timp de luni. Studiul a fost efectuat asupra pitonilor birmanezi, care pot depăși 5 metri lungime și 100 de kilograme. După masă, inima lor se mărește cu 25%, iar metabolismul se accelerează de până la 4.000 de ori pentru a digera hrana.

Cercetările și rezultatele studiului

Cercetătorii au examinat sângele pitonilor tineri înainte și după o masă echivalentă cu 25% din greutatea lor. Au identificat peste 200 de molecule care cresc semnificativ în sângele pitonilor după hrănire, dintre care una, numită pTOS, a crescut de peste 1.000 de ori. Această moleculă este produsă de bacteriile intestinale ale pitonului și se găsește și în cantități mici în urina umană.

Atunci când pTOS a fost administrat șoarecilor obezi, aceștia au refuzat hrana și au pierdut 9% din greutatea corporală în 28 de zile, fără a avea efecte adverse asupra consumului de energie sau dimensiunii organelor. Spre deosebire de medicamentele GLP-1, care pot provoca efecte secundare neplăcute, pTOS acționează asupra hipotalamusului, regiunea din creier responsabilă de reglarea apetitului.

Concluzii și perspective de viitor

Studiul sugerează că pTOS ar putea reprezenta un inhibitor al apetitului cu un profil de siguranță mai bun comparativ cu alte medicamente existente. Deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a verifica aplicabilitatea clinică a acestei descoperiri, prezența naturală a pTOS la oameni sugerează că ar putea fi o opțiune viabilă în tratamentele pentru obezitate.

Share