Obiceiuri care indică o educație parentală fragilă
Stabilirea și menținerea unor reguli, reglementări și limite acasă este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor și pentru relațiile familiale. Părinții care adoptă stiluri de parenting permisive se concentrează adesea pe afecțiune excesivă, lipsind astfel ocaziile de a-și învăța copiii auto-reglarea emoțională, independența și luarea deciziilor. Aceste stiluri de parenting pot duce la creșterea unor copii care se simt îndreptățiți să aștepte ca ceilalți să le satisfacă nevoile și care depind de validarea externă pentru un sentiment de siguranță.
Obiceiurile care trădează o educație slabă
Dacă cineva manifestă aceste 11 obiceiuri, este probabil să fi fost crescut de părinți slabi:
1. Nu acceptă ‘nu’ ca răspuns
Cei crescuți de părinți care simt nevoia de control devin adesea adulți care așteaptă să li se satisfacă dorințele. Lipsa abilităților de auto-reglare le face dificil să accepte refuzul.
2. Asociază feedback-ul cu atacuri personale
Copiii care cresc încercând să mențină pacea în familie ajung să aibă o identitate nesigură, necesitând validare constantă din partea celorlalți.
3. Așteaptă laude pentru minimul necesar
Copiii crescuți cu puține limite ajung să se aștepte la laude pentru eforturi minime, deoarece părinții lor le-au protejat emoțiile.
4. Fac plăcere altora constant
Părinții care caută control pot determina copiii să dezvolte mecanisme de coping greșite, cum ar fi încercarea de a-i mulțumi pe ceilalți pentru a evita stresul.
5. Anulează frecvent planuri
Cei crescuți fără așteptări de responsabilitate personală pot evita angajamentele, având dificultăți în a face față disconfortului.
6. Confundă limitele cu respingerea
Când cineva le stabilește o limită, acești adulți pot percepe situația ca o respingere, întrucât nu au fost învățați să accepte aceste concepte.
7. Refuză să își asume responsabilitatea
Părinții care nu le-au permis copiilor să înfrunte consecințele pot determina aceștia să fugă de responsabilitate și să evite să își recunoască greșelile.
8. Fug de consecințe
Adulții care nu au fost disciplinați în copilărie pot percepe consecințele ca atacuri personale și nu ca oportunități de învățare.
9. Așteaptă muncă emoțională din partea altora
Părinții care au gestionat emoțiile copiilor lor pot crea adulți care așteaptă ca alții să facă același lucru pentru ei.
10. Au mereu o scuză
Frica de respingere sau eșec îi determină pe unii să folosească scuze pentru a se simți mai confortabil, dar acest lucru afectează relațiile interumane.
11. Dau vina pe alții pentru problemele lor
Adulții care au fost cocoliți în copilărie pot ajunge să nu își asume responsabilitatea pentru eșecurile lor, așteptând ca succesul să vină fără efort personal.
Concluzie
Aceste obiceiuri sugerează că persoanele care le manifestă au fost crescute într-un mediu parental fragil, având un impact semnificativ asupra dezvoltării lor emoționale și relaționale. Înțelegerea acestor comportamente poate ajuta la identificarea și corectarea tiparelor nesănătoase în relațiile interumane.