Descoperirea unei găuri negre supermasive
O gaură neagră supermasivă a fost observată modificând țesătura spațiu-timp, confirmând astfel o predicție din teoria relativității generale formulată acum un secol. Această descoperire a fost publicată în revista Science Advances și se referă la evenimentul AT2020afhd, în care o stea a fost distrusă de gaura neagră.
Precesia Lense–Thirring
Cercetătorii au observat oscilații în orbita stelei, cauzate de precesia Lense–Thirring, un fenomen care apare atunci când o gaură neagră în rotație atrage spațiu-timpul din jurul său. Acest efect, descris pentru prima dată în 1918 de fizicienii Josef Lense și Hans Thirring, a fost extrem de greu de observat direct până acum.
Datele utilizate în cercetare
Pentru studiu, au fost folosite date în raze X de la observatorul spațial Neil Gehrels Swift al NASA, precum și semnale radio de la rețeaua Karl G. Jansky Very Large Array.
Fluctuațiile sincronizate
Cercetătorii au identificat fluctuații sincronizate în emisiile X și radio, repetate la intervale de 20 de zile. Aceste variații demonstrează că procesul prin care gaura neagră atrage materie și jetul asociat se mișcă oscilatoriu în același ritm, indicând efectul de „frame-dragging” sau „tragerea” spațiu-timpului, și nu modificări ale energiei emise.
În timpul acestor evenimente, materialul din stea formează un disc de creștere în jurul găurii negre, iar o parte este expulzată sub formă de jeturi extrem de puternice, atingând viteze apropiate de viteza luminii.
Influența relativistă
Aceste structuri, situate foarte aproape de gaura neagră, sunt influențate puternic de efecte relativiste descrise de teoria lui Einstein, care pot fi observate doar în condiții extreme, cum ar fi deformarea spațiu-timpului.
Oamenii de știință susțin că această observație reprezintă o nouă metodă de a măsura rotația găurilor negre și de a înțelege cum aceste obiecte cosmice acumulează materie și generează jeturi.
În concluzie, descoperirea acestei găuri negre supermasive și efectele sale asupra spațiu-timpului deschid noi perspective asupra studiului acestor fenomene cosmice, având implicații semnificative pentru înțelegerea universului nostru.