Curtea de Conturi și rolul său în lupta împotriva corupției
Declarațiile recente ale șefului Direcției Naționale Anticorupție, Marius Voineag, subliniază o realitate îngrijorătoare: instituțiile de control ale statului român nu contribuie semnificativ la lupta împotriva corupției, iar Curtea de Conturi a României exemplifică această pasivitate instituționalizată.
Control fără consecințe
Curtea de Conturi, una dintre cele mai puternice instituții ale statului, are responsabilitatea de a controla miliarde de lei și bugete publice. Totuși, de multe ori, controlul se limitează la constatarea unor nereguli, fără a genera sesizări penale. Statisticile arată zeci de mii de acte de control, dar doar câteva zeci de sesizări penale, într-un context în care corupția sistemică este recunoscută de rapoartele europene.
Cifrele care compromit credibilitatea
În ultimul an, instituțiile de control au transmis sub 40 de sesizări către DNA, în contrast cu aproape 2.000 de dosare noi înregistrate de DNA. Această discrepanță ridică întrebarea: Este România un exemplu de corectitudine bugetară sau Curtea de Conturi evită zona penală? Răspunsul este evident pentru specialiști: a doua variantă.
De ce evită Curtea de Conturi sesizarea penală?
Cauzele acestei pasivități sunt instituționale și culturale:
- Frica de răspundere: Auditorii și conducerea camerelor de conturi ezită să facă sesizări penale din teama de a fi chemați să le susțină în instanță.
- Politizarea conducerii: Conducerea Curții de Conturi este numită politic, ceea ce generează autocenzură atunci când controalele vizează administrații sensibile.
- Cultura „recomandării”: Curtea preferă formulări ambigue și recomandări în locul constatării ferme a prejudiciului.
Contradicția fundamentală: misiune vs. practică
Conform legii, Curtea de Conturi are obligația de a sesiza organele de urmărire penală atunci când constată indicii de infracțiune. Totuși, în practică, Curtea a adoptat o filozofie periculoasă: „Noi constatăm, alții să decidă.” Această separare a responsabilității slăbește lupta anticorupție.
Mesajul DNA
DNA transmite un avertisment: anticorupția nu se realizează doar cu ajutorul procurorilor, ci necesită un ecosistem funcțional de control și asumare. Când Curtea de Conturi nu contribuie la sistemul penal, rezultatul este predictibil: dosare puține, prejudicii nerecuperate și încredere publică erodată.
Concluzie
Pasivitatea Curții de Conturi nu este neutră; aceasta favorizează status quo-ul și protejează rețelele de interese. Curtea de Conturi trebuie să devină un actor activ în responsabilitatea publică, altfel va fi percepută ca o instituție care a ales confortul în detrimentul misiunii sale.