Tăcerea de 24.000 de lei pe lună: Cum se ascunde vicepreședinta TAROM, Cristina Bârcă, în spatele unui birou de presă depășit de situație
De Marius Manole, jurnalist pulsulpresei.ro
Într-o țară în care gaura neagră numită TAROM supraviețuiește din perfuziile financiare, ai putea crede că șefii companiei aeriene de stat tremură la gândul transparenței. Sau că, odată instalați pe un mandat lung până în 2028, au măcar amabilitatea să le explice românilor ce anume îi recomandă pentru o indemnizație lunară brută de 24.148 de lei.
Pentru Iuliana Cristina Bârcă, Vicepreședinta Consiliului de Administrație al TAROM, lucrurile sunt însă mult mai simple: când presa pune întrebări incomode despre competențe, sinecuri, politică și programul de lucru, răspunsul pe mobil se transformă rapid într-o pasare elegantă a responsabilității. „Adresați-vă Biroului de Presă”, a fost mesajul subliminal al doamnei Bârcă.
Zis și făcut. Redacția pulsulpresei.ro a transmis o solicitare oficială în baza Legii 544/2001, sperând că vom afla secretul din spatele unei cariere fulminante, întinse strategic între consilii de administrație de grădinițe, licee, centre sociale, companii municipale și… comanda gigantului aviatic de stat.
Răspunsul primit de la Biroul de Presă al TAROM este însă o capodoperă a „limbajului de lemn” și o dovadă vie de eschivă instituțională.
Marea selecție „transparentă” și misterul aviației fără avioane în CV
Am întrebat, cât se poate de legitim, ce expertiză specifică sau ce calificări în management aeronautic ori restructurare de companii aeriene o recomandă pe doamna Bârcă pentru a salva o companie aflată în vrie financiară.
Răspunsul TAROM? O capodoperă a logicii de stat:
„Doamna Cristina Bârcă a fost selectată […] în urma unei proceduri de selecție transparente în baza legislației în vigoare […] Din cadrul Consiliului de Administrație TAROM fac parte și persoane cu studii juridice sau economice.”
Atât s-a putut. Cu alte cuvinte, dacă ai diplomă și te-ai înscris la un concurs pe hârtie, poți lejer să gestionezi zborurile, avioanele și restructurările unei flote naționale. Faptul că CV-ul doamnei Bârcă descrie mai degrabă profilul clasic al unui „abonat” la consilii de administrație politice (cu vechi state de plată și conexiuni bine ancorate în PNL Sector 1) este, probabil, o simplă coincidență de parcurs.
Întrebările la care doamna Bârcă a preferat să tacă
Dincolo de răspunsurile seci redactate de angajati de la comunicare, ceea ce frapează este refuzul total al doamnei Bârcă de a-și asuma propriul mandat în mod direct. Întrebările noastre directe, de interes public major, au fost pur și simplu ignorate sau expediate cu formule de circumstanță:
- Ce realizări concrete și ce măsuri a propus/votat doamna Bârcă în CA TAROM? – Tăcere. Ni s-a indicat sec să căutăm „Rapoartele administratorilor” pe site-ul companiei.
- Ce responsabilitate personală își asumă pentru pierderile constante ale companiei? – Niciun cuvânt.
- Cât la sută din numire reprezintă competența reală și cât reprezintă sprijinul politic? – Subiect tabu.
- Cum își împarte timpul de lucru (câte ore pe zi) între CA TAROM, Consiliul Județean Ilfov și Ministerul Transporturilor? – Subiect evitat cu grație.
Să recapitulăm: doamna Bârcă încasează peste 24.000 de lei pe lună din bani publici, dar nu consideră că trebuie să dea socoteală în nume propriu despre modul în care își justifică această indemnizație de lux. Când TAROM ne comunică oficial că „nu poate formula evaluări sau răspunde în numele forurilor superioare”, înțelegem exact cum funcționează sistemul: doamna Bârcă este prea sus pusă pentru a răspunde presei, iar instituția este prea mică pentru a o putea evalua.
O sinecură perfectă într-un post călduț
Este evident pentru orice privitor independent că răspunsul transmis de TAROM nu clarifică nimic, ci doar cosmetizează o realitate dureroasă. În locul unui manager de carieră cu viziune și soluții de restructurare, conducerea companiei aeriene naționale găzduiește cadre numite pe criterii politice, ale căror recomandări principale sunt prezențele constante în diverse consilii bugetare.
Când o companie se afundă în pierderi, iar reprezentanții ei din conducere fug de întrebările presei ascunzându-se după birouri de comunicare, întrebarea cetățenilor rămâne una singură: De ce trebuie românii să plătească în continuare zeci de mii de lei lunar pentru un scaun călduț în CA, când singura performanță vizibilă este capacitatea de a evita răspunderi elementare?
Redacția pulsulpresei.ro va urmări în continuare acest caz și va solicita clarificări suplimentare de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Sursa https://guvernanta.gov.ro/