Furturile Securității din Pachetele Românilor
Documentele recent publicate din arhivele fostei poliții politice, CNSAS, arată că Securitatea nu se limita doar la supraveghere și represiune, ci se implica activ în confiscarea bunurilor trimise românilor din afacerea țării. Pachetele cu haine, jucării și alimente deveneau surse de profit pentru regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu.
Interceptarea corespondenței
CNSAS a relevat că, deși Constituția comunistă garanta secretul corespondenței, în realitate acesta era încălcat frecvent. Românii care plecau în străinătate, fie legal, fie ilegal, păstrau legătura cu familia prin scrisori și colete, dar multe dintre acestea erau interceptate de Securitate.
Unele scrisori erau citite și retrimise, însă multe nu ajungeau niciodată la destinatari. Coletelor le era și mai rău: bunurile erau confiscate și utilizate de Securitate sau vândute în circuitul economic controlat de stat.
Confiscări și afaceri ilegale
În ultimii ani ai regimului, Securitatea a fost responsabilă nu doar de supraveghere, ci și de activități economice. Într-un context în care Ceaușescu căuta să achite datoria externă, Securitatea valorifica bunurile confiscate din colete, folosind Consignația, o formă de comerț semi-privat în România socialistă.
Astfel, Securitatea ajunsese să facă „bișniță”, valorificând orice obiect confiscat din pachetele românilor.
Obiectele confiscate
Lista bunurilor confiscate includea o varietate de articole, de la jucării la produse alimentare. Printre acestea se numărau:
- minisoldați din plastic
- figurine de pirați
- jocuri și jucării diverse
- un brontosaur de jucărie
- articole de îmbrăcăminte, inclusiv chiloți de damă
- pixuri și rujuri
- ochelari de soare
- supe la plic
- cafea, biscuiți, gumă de mestecat
- pastă de dinți, budincă, cacao
- conserve și lapte praf
CNSAS compară această practică cu un curier care deschide un pachet, ia ce îi place și livrează restul gol, fără explicații sau posibilitatea de a face o reclamație.
Un mecanism de control și profit
Interceptarea și confiscarea coletelor erau parte integrantă a unui mecanism bine pus la punct. Pachetele din străinătate reprezentau o gură de aer pentru românii care trăiau în lipsuri, dar pentru Securitate, acestea erau o sursă de profit și un instrument de control social.
Aceste revelații subliniază amploarea abuzurilor comise de Securitate în timpul regimului comunist, evidențiind transformarea unor acte de solidaritate familială în surse de câștig pentru un stat represiv. Această practică a contribuit la menținerea controlului asupra populației și la subminarea legăturilor familiale în diaspora românească.