Apanajul documentarului Recorder
Profesorul de drept Radu Chiriță a vizionat documentarul Recorder și a început cu laude, ironizând în același timp calitatea regizorală și tehnică, afirmând că „Oliver Stone ar fi chiar invidios”. El subliniază abilitatea filmului de a captiva și de a transmite emoție, recunoscând un „progres uriaș” față de investigațiile anterioare ale Recorder.
Critica eticii jurnalistice
Chiriță avansează, însă, un verdict tranșant: “Dacă l-ar fi prezentat ca film de ficțiune, era de Oscar. Dacă l-am prezentat ca jurnalism, e o mizerie.” El consideră că documentarul este, de fapt, propagandă deghizată, menționând viteza cu care a fost distribuit, ajungând pe canalele media concurente și la televizor, astfel încât a fost văzut de mulți în scurt timp.
Obiecții la adresa documentarului
Profesorul Chiriță formulează două obiecții majore referitoare la etica jurnalistică. Prima se referă la lipsa vocii „părții celeilalte”. Deși Elena Savonea ar fi refuzat interviul, Chiriță sugerează că realizatorii ar fi putut găsi alte surse pentru a prezenta o viziune contrară, criticând astfel prezentarea unilaterală ca fiind „propagandă grețoasă”.
A doua obiecție vizează credibilitatea surselor care susțin teza „confiscării” justiției. Chiriță subliniază că martorii-cheie au avut experiențe profesionale neplăcute și că, prin urmare, opiniile lor sunt subiective, ceea ce afectează statutul documentarului.
Impactul asupra sistemului de justiție
Chiriță avertizează că filmul promovează ideea toxică că orice acuzat este vinovat, iar achitările sunt rezultatul corupției. Această abordare este considerată o amenințare gravă la independența justiției penale. El observă o tendință de atacuri asupra achitărilor și o diabolizare a Elenei Savonea, menționând că documentarul nu deschide o discuție, ci o închide, punând presiune asupra judecătorilor.
Concluzie
În final, Chiriță afirmă că, deși justiția are probleme ce necesită corectare, ideea de „confiscare” a justiției de către Savonea este o aberație. El îndeamnă judecătorii să reziste presiunilor și societatea să se concentreze pe dezbateri reale despre sistem, în locul propagandei emoționale.