Tatăl meu a sfidat recomandările medicilor pentru a mă proteja ca nou-născut și a găsit o soluție ingenioasă pentru a evita operația

By

Nașterea și diagnosticul

Am fost un bebeluș foarte mare, având aproape 10 lbs la naștere. M-am născut cu întârziere, iar mama a avut parte de o naștere de urgență prin cezariană. În anii ’70, tatăl meu a fost exclus din sala de naștere, fiind nevoit să aștepte vestea în sala de așteptare.

Probleme de sănătate și opțiuni de tratament

La 21 de zile după naștere, pediatrul a descoperit o problemă cu rotația șoldului, iar o vizită la ortoped a confirmat un diagnostic grav: displazie congenitală severă a șoldului. Mi s-a spus că voi avea nevoie de cel puțin o intervenție chirurgicală pentru a corecta problema.

Tatăl meu a fost împotriva intervențiilor chirurgicale, având în vedere riscurile anesteziei și posibilele infecții. În loc să mă internăm pentru trei săptămâni de tratament cu tracțiune, tatăl meu, împreună cu ortopedul, a conceput un dispozitiv de tracțiune acasă, folosind o bază din placaj, pulte și saci mici de orez pentru a crea tensiunea necesară.

Tratamentul acasă și evoluția

Dispozitivul a funcționat, iar după trei săptămâni, șoldul meu era pregătit pentru un cast spica. Deși castul a fost incomod, părinții mei s-au străduit să aibă grijă de mine, inclusiv să se asigure că castul rămânea uscat.

După alte șase săptămâni în cast, medicul a decis că intervenția chirurgicală era necesară, dar tatăl meu a dorit să mai aștepte. La o vizită la Universitatea din Michigan, medicii au spus că intervenția nu era urgentă și că puteam aștepta. La o săptămână după întoarcere, șoldul meu a început să se dezvolte corespunzător, iar intervenția chirurgicală nu a mai fost necesară.

Urmările tratamentului

De-a lungul copilăriei, am mers frecvent la ortoped pentru evaluări, iar șoldurile mele au crescut în mod normal. Deși am avut unele probleme cu bursita și dureri articulare, tatăl meu m-a încurajat să fac tot ce își propuneau copiii de vârsta mea, inclusiv sporturi.

Recent, am consultat un ortoped la UCLA, temându-mă de o eventuală intervenție chirurgicală. Medicul a confirmat că rezultatul tratamentului a fost unul dintre cele mai bune pentru un caz sever de displazie a șoldului, subliniind importanța advocacy-ului părinților pentru sănătatea copiilor lor.

Concluzie

Deciziile luate de tatăl meu în fața sfaturilor medicale au avut un impact semnificativ asupra sănătății mele, demonstrând că uneori, abordările alternative pot aduce rezultate pozitive.

Share