România, absentă din topurile universitare mondiale
România nu reușește să se facă remarcată pe scena academică internațională, neavând nici o universitate în primele 1.000 din clasamentul Shanghai, un reper esențial pentru evaluarea instituțiilor de învățământ superior. Ultima reprezentantă românească în acest clasament a fost Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care în 2022 se afla între pozițiile 801-900.
Conform ultimei ediții a clasamentului din 2026, podiumul este dominat de universitățile Harvard, Stanford și Massachusetts Institute of Technology (MIT). În acest context, China continuă să facă progrese remarcabile, având 234 de universități în top 1.000, depășind Statele Unite în această privință. În schimb, Franța are 27 de instituții, iar Spania, deși a pierdut șase poziții față de anul trecut, păstrează 30 de universități pe lista respectivă. România, din păcate, nu se regăsește printre acestea.
Această absență se leagă strâns de discrepanțele semnificative în ceea ce privește finanțarea cercetării. Conform datelor Eurostat din 2024, România a alocat aproximativ 0,5% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, în comparație cu o medie de 2,2% în Uniunea Europeană. Această situație este alarmantă dacă ne comparăm cu țări precum Suedia, care a investit 3,6% din PIB, urmată de Belgia (3,4%), Austria (3,3%), Finlanda (3,2%) și Germania (3,1%). Împreună cu Malta, România s-a situat pe ultimele locuri din Uniunea Europeană.
În clasificarea European Innovation Scoreboard 2026, România a ocupat din nou ultima poziție între cele 27 de state membre, fiind încadrată în categoria „inovatorilor emergenți”. Performanța acestui sector se ridică doar la 41,8% din media Uniunii Europene.
Comisia Europeană subliniază că România se confruntă cu o intenstitate scăzută a investițiilor în cercetare, sistemul public fiind afectat de o finanțare insuficientă și fragmentare. Colaborarea dintre mediul de afaceri și instituțiile de învățământ superior sau de cercetare este, de asemenea, insuficient dezvoltată comparativ cu alte state europene.
Deși clasamentul Shanghai oferă o imagine importantă asupra performanței academice, acesta are și limitări. Orientarea sa accentuată spre cercetare face ca evaluarea calității cursurilor, experiența studenților sau valoarea absolvenților să nu fie măsurate direct. Printre criteriile utilizate se numără numărul de laureați Nobel și medaliile Fields, cercetătorii foarte citați și articolele publicate în revistele de prestigiu precum Nature și Science.
Jurnalist: Marius Manole