O vizită dezamăgitoare la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”
Recent, am avut neplăcerea de a explora Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, iar impresiile au fost mai degrabă confuze. Cu un bilet de intrare de 30 de lei, așteptările ridicate s-au spulberat rapid. Din exterior, curtea muzeului, scoasă parcă din alte vremuri, era dominată de tunuri și un transportor blindat, toate într-o stare lamentabilă. Ar fi fost mai bine dacă aceste exponate ar fi fost încredințate unor specialiști pentru restaurare.
Ajungând la pavilionul central, am fost întâmpinați de o atmosferă de neglijență. Exponatele, deși interesante, erau acoperite de praful timpului, iar dioramele, într-o penumbră apăsătoare, ofereau o privire jenantă asupra istoriei, cu manechine și arme îngropate în beznă. Informațiile de pe plăcuțele explicative erau greu de digerat, texte succinte și, în unele locuri, în totalitate absente. Clădirea, amenajată într-un stil comunist dezolant, nu reușea să reflecte măreția istoriei militară pe care ar trebui să o prezinte.
Curtea interioară părea abandonată, aproape că simțeam ecourile bombardamentelor din Bucureștiul anului 1944. Un tren blindat, capturat în timpul Primului Război Mondial, părea demn de un depou uitat, iar „Rematul” istoriei adăpostea tunuri și vehicule vechi în condiții abominabile. Aleea care ducea spre vechile colecții de valoare era blocată, iar pavilionul aviației oferea o imagine la fel de dezolantă: avioane și motoare înghesuite, toate acoperite de praf.
Se pare că muzeul se confruntă cu lipsuri financiare acute, dat fiind că și clădirea administrativă avea un aspect neglijat, cu literele cuvântului „administrativ” aproape ilizibile sub atacul vremurilor. Aceasta a fost doar o altă dovadă a ignoranței față de istoria națională.
În contrast, Memorialul Eroilor Neamului din Parcul Carol are o poveste captivantă și o soartă incertă, rezultat al unor proiecte începute în vremuri tumultoase. Astfel, devine evidentă dezinteresul generalizat față de conservarea patrimoniului istoric.
Într-o țară plină de așa-ziși „suveraniști”, absența unor reacții vizibile la astfel de neglijențe este surprinzătoare. Aceste figuri de obicei vocale nu protestează în fața muzeelor naționale uitate, ci își concentrează criticile pe probleme administrative.
Pe de altă parte, o altă situație scăpată de sub control este lipsa unui site funcțional pentru Muzeul Militar Național, ceea ce subliniază o dată în plus lipsa de atenție acordată promovării și conservării istoriei noastre.
Jurnalist: Lavinia Serbanescu