Revenirea lui Stalin în Rusia lui Putin
La șapte decenii după ce Nikita Hrușciov a denunțat cultul personalității lui Iosif Stalin în 1956, figura dictatorului sovietic a redevenit centrală în viața publică din Rusia. În contextul războiului din Ucraina, Rusia lui Putin reînvie simbolurile și miturile staliniste pentru a justifica sacrificiile a milioane de ruși.
Creația cultului stalinist
Cultul stalinist a început să se contureze la sfârșitul anilor 1920, având la bază o campanie masivă de glorificare declanșată de aniversarea de 50 de ani a lui Stalin în 1929. Acesta se sprijinea pe trei piloni:
- Frica: represiuni în masă, deportări, Gulag, Holodomor; orice critică era pedepsită.
- Controlul informației: monopol asupra istoriei, presei și culturii.
- Mitul „eficienței”: teroarea și milioanele de victime erau prezentate ca preț necesar pentru industrializare și victoria în război.
După moartea lui Stalin în 1953 și condamnarea cultului său în 1956, nu a avut loc o asumare reală a crimelor stalinismului.
Stalin, reevaluat sub Putin
Odată cu venirea lui Vladimir Putin la putere, figura lui Stalin a început să revină în atenția publicului. Monumente reinstalate și manuale școlare rescrise, care minimizează referințele la Gulag și la milioanele de morți, au contribuit la creșterea popularității lui Stalin. Sondajele Levada arată o creștere semnificativă: în 2016, 28% dintre respondenți îl considerau „mare lider”, procentul ajungând la 56% în 2021. În prezent, peste jumătate dintre ruși îl consideră un „mare lider”, iar tinerii cunosc din ce în ce mai puțin despre represiuni.
Justificarea puterii prin mituri istorice
Revenirea lui Stalin nu este întâmplătoare. După invadarea Ucrainei și în contextul războiului de uzură, Kremlinul a demarat un proces de rescriere a trecutului pentru a legitima situația actuală. Absența unei condamnări reale a comunismului după 1991 a creat un vid pe care Kremlinul îl umple cu mituri despre ordinea și disciplina sovietică. Într-o Rusie afectată de sancțiuni și dificultăți economice, nostalgia pentru un lider perceput ca „puternic” devine un instrument politic eficient, folosit pentru a justifica agresiunea externă și controlul intern.
Concluzie
Revenirea lui Stalin în discursul public din Rusia sub Putin reflectă nu doar o schimbare a perspectivei istorice, ci și o strategie politică de consolidare a puterii prin nostalgie și mituri, având implicații profunde pentru societatea rusă contemporană.